Concepte
Pornim de la urmatoarele concepte:
- Copilul este un curios înăscut. El singur caută să priceapă cum funcționează mediul dimprejurul său, iar dorința sa de a cerceta și înțelege lumea este una firească și vine din el. Nu este nevoie să învăţăm copilul, cu forţa. E mai util să-i dăm repere şi să-l ghidăm în procesul de cunoaştere.
- Copilul căruia îi dai doar repere și trebuie el singur să găsească drumul, se formează mai ager decât cel căruia îi dai mură-n-gură și îi arăți calea bătută.
- Obligând copilul să învețe, îi inhibăm dorința de cunoaștere.
- La iKids ne bazăm tocmai pe firea cercetătoare a copilului, pentru a-l învăța, forma și dezvolta.
- Participarea activă formează o minte activă şi un caracter independent.
- Participând, copilul e liber să se exprime. Libertatea de a-şi expune ideile îi conferă încredere în sine. Comunicarea liberă îi conferă dezinvoltură şi uşurinţă în exprimare.
- La iKids, copilul se află în centrul procesului educațional, nu pedagogul. Rolul pedagogului este de a observa și , doar când e necesar, de a îndruma, nu de a concentra atenția copilului asupra sa.
- Copilul este înzestrat cu rațiune. Mintea lui nu e o tablă goală pe care trebuie educatorul să încarce cunoștințele, ci el însuşi este o ființă rațională, curioasă și interesată de ceea ce se petrece în jurul său. El singur dorește să descopere. Dacă îl privim din această perspectivă și îl ghidăm în procesul de acumulare a cunoașterii, el va dobândi cunoaștere. Dacă însă îl forțăm să învețe, îi inhibăm dorința naturală de cunoaștere.
- Încrederea în copil nu înseamnă neglijarea sa. Noi observăm atent și ghidăm copilul în procesul cognitiv. Conștientizăm că este necesar ca el să depună propriul său efort pentru a-și dezvolta atenția, concentrarea și capacitatea de raționare și ajutăm copilul să facă acest efort.
- Fiecare copil are propriul său ritm de a învăța. Exemplu : Nu toţi copiii învaţă deodată să vorbească ori să umble.
- Dacă grăbim copilul, îi creăm stres. Stresul inhibă învăţarea.
- Fiecare copil are propria abordare asupra modului în care deprinde o activitate.
- Educatoarea nu poate forţa copilul să judece, însă poate ajuta.
- Interesul propriu al copilului este cea mai bună motivație pentru a se concentra asupra activității pe care o face.
- Pornind de la aceste realităţi, adoptăm un sistem flexibil de învăţare: Fiecare copil este liber să aleagă activitatea care îi stârnește interesul.
- La vârsta preșcolară, copilul adună mare parte din informații pe cale senzorială, adică prin simțuri mai degrabă decât prin explicații. Este esențial ca el să atingă, să simtă, să miroase, adică să fie stimulat pe cale senzorială pentru a i se fixa informația.