Principii ale educației Montessori
Copiii educaţi în pedagogia Montessori îşi depăşesc deseori semenii în performanţe intelectuale, sunt mai încrezători în puterile lor, sunt respectuoşi, comunicativi şi au dezvoltat abilităţi sociale ce le permit o mai uşoară integrare în comunitate.
Dorința de a învăța vine din firea copilului
Copilul învață pentru că este interesat de un subiect anume, nu din obligația de a învăța ceea ce îi cere educatoarea. Copilul nu urmărește obținerea unei note bune, ci propria dorință de a cunoaște.
Copilul alege liber activitatea
Copilul poate alege să facă acea activitate care îi stârnește interesul, din spectrul activităților disponibile. Alegerea fiind a sa, copilul este mult mai atras de activitate. Capacitatea sa de a pricepe este stimulată de propriul interes. Educatoarea ghidează copilul, urmărind ca pe parcursul unui interval dat, acesta să parcurgă întreaga arie curriculară.
Copilul se mișcă liber în clasă
Copilul se poate deplasa liber de la o arie de lucru la alta. Libertatea de acțiune este unul din elemente cheie ce fac pedagogia Montessori atât de performantă.
Nu înseamnă însă că în educația Montessori lăsăm copilul liber să facă orice. Educatoarea trebuie să observe și să intervină când copilul nu face o activitate utilă ori când deranjează alți copii.
Rolul educatoarei în pedagogia Montessori, este gândit în folosul copilului
În educația Montessori, educatoarea supraveghează şi intervine doar pentru a ghida. Spre deosebire de sistemul tradițional, educatoarea nu are un rol central în procesul educațional și nu are poziție de autoritate.
Educatoarea pregătește spațiul de lucru, supraveghează activitatea copiilor, observă fiecare copil individual și intervine doar dacă e necesar pentru a îndruma copilul, evaluează activitatea copilului, monitorizează progresul copilului, atrage interesul copiilor către activități, supraveghează interacțiunile între copii, creează o atmosferă de căldură sufletească și securitate în clasă.
Educatoarea nu impune copiilor să facă anumită activitate, nu dă note și nu dă termene.
Acestă abordare permite copilului să lucreze în activitățile ce-i atrag lui interesul, fără să fie deranjat de educatoare, fără să fie nevoit să facă ce educatoarea îi cere. Numeroase studii au dovedit performanța acestei metode de educație.
Ordinea și Disciplina
Sistemul Montessori nu utilizează pedepse.
Este rolul pedagogului Montessori să modeleze un caracter disciplinat în copiii ce-i are în grijă. Este o disciplină interioară, pe care copilul însuși și-o construiește ca parte a caracterului său. Copilul va conștientiza că doar prin disciplină, efort, concentrare, va ajunge să realizeze sarcinile sale.
Ordinea este un element cheie în pedagogia Montessori. Copiii sunt învățați să țină ordine în clasă, între materiale, să pună la locul său fiecare din lucrurile cu care umblă. Conceptul de ordine este esențial pentru copiii aflați la vârsta la care absorb informații fără însă să conștientizeze valoarea acestora.
Neutilizarea calificativelor
Sistemul Montessori nu utilizează calificative, cum sunt notele, nici diplome ori premii.
Copilul nu are nevoie de motivație pentru a învăța. Nu așteaptă o recompensă pentru că a reușit să facă ceva ori a înțeles cum funcționează ceva. El învață pentru că, instictiv, știe că asta îl ajută în viața sa. Copilul care a învățat să umble, nu așteaptă o bomboană pentru asta. Recompensa este că a chiar reușit.
Utilizarea unor recompense pentru realizări va forma artificial în copil, dorința de a obține recunoaștere pentru prestațiile sale. Ulterior în viață, adultul va aștepta confirmarea semenilor pentru propriile acțiuni.
Copilul este în centrul procesului de educație.
Atenția educatoarei este către copil. Spre deosebire, în metoda tradițională educatoarea se află în centru, atenția copiilor fiind îndreptată către educatoare.
Recunoașterea factorului emoțional
Abordarea Montessori recunoaște factorul emoțional în copii și se preocupă ca procesul de învățare să se desfășoare în armonie cu starea emoțională a copilului.
Copilul este respectat, îndrumat și îngrijit cu dragoste.
Dragostea și respectul pentru copil sunt esențiale în educație. Atunci când copilul se simte iubit și îngrijit, el capătă un sentiment de securitate ce-i permite să își concentreze atenția către activitățile educative.
Interacţiune între copii
Clasele cuprind copii de vârste diferite, din intervalul 3-6 ani
Copiii învață de la ceilalți oameni din jur. Așa cum copiii învață acasă de la părinți, și la grădiniță interacțiunea cu alți copii, de vârste diferite, este un stimulent pentru învățare. Copiii sunt liberi să interacționeze, în limitele în care nu se deranjează. Educatoarea supraveghează interacțiunile și intervine pentru a forma copiilor un mod de interacțiune respectuos față de ceilalți.
Ritm propriu de lucru
Nu putem impune copiilor un ritm standard de învățare. Cunoașterea se acumulează individual. Ritmul este diferit de la un copil la altul. Să cerem un progres uniform este ca și cum am cere unui copil de un an: „Uite, alți copii de vârsta ta umblă deja. Până sâmbătă să înveți și tu să umbli ! ” În sistemul Montessori, copilul progresează în ritmul său propriu. Astfel, el poate examina și re-analiza, poate repeta o activitate până el singur este mulțumit. Spre deosebire, în sistemul tradițional educatoarea dă ritmul desfășurării clasei.